a treia iesire a fost pe traseul crangasi – undeva prin drumul taberei, intre 2 sensuri de mers (acolo mi-a decedat nervul).
era o frumoasa zi de iarno-primavara.....ma gandeam la acea iesire cu gol in stomac toata ziua. am plecat de la serviciu cu 5 minute mai devreme (care trebuiau sa fie 15 minute mai devreme, dar 10 minute le-am petrecut in picioare, la varice, ascultand ceva ce-mi spunea sefa). pe masura ce ma apropiam de casa crestea tensiunea. in ziua aceea aveam sa ies iar cu moto .....am prins toate stopurile cu RATB-ul, ma transpirase numai gandul iesirii in trafic, mai aveam putin si lesinam de emotie. ma simteam precum Ana lui Manole, moarta-coapta catre groaza cea mare. intr-un final glorios am ajuns acasa, pus echipamentul pe mine, luat masculul din dotare si...tuleo.
am prins in trafic exact coada lui peste prajit, mers bara la bara (sau bara la roata ). printre masini era exclus sa o luam, nu de alta, dar nu am deprins talent in manevrabilitate si-mi era ca o blochez printre 2 conserve sau ajung acasa cu un stoc nelimitat de oglinzi sau ii fac vreun „aerograf” vreunuia pe masina. pana in drumul taberei a fost groaznic: porneste-opreste, porneste-opreste, s-a oprit mobra. si troaca naibii nu voia decat cu socul tras, care, n-avea nici un farmec daca nu era pozitionat in partea stanga, sub mini carena stanga, bagat inauntru. nu inteleg de ce nu l-au pus in rezervor sau sub sa, macar sa stiu o treaba . asa ca apleaca-te intr-o parte pana aproape sa cad in nas, sa ajung la tzutzuroiu numit soc, iar cu manusile de moto care ofera o sensibilitate tactila maxima, bajbaie dupa el si apuca-l, trage in sus, porneste, apoi aplecare iar spre stanga (stai ca de fapt am inteles, l-au pus acolo pentru a face un mijloc de viespe posesoarei motocicletei), bajbaie iar dupa tzutzuroi, da-l in jos. pornim. am facut de cateva ori acest sport in seara respectiva. am ajuns la Plazza.....al meu s-a gandit ca n-ar fi indicat sa o luam prin pasaj, avand eu inca fobie de mult prea puternica viteza a treia . dar trebuia se facem cumva stanga...nici prin intersectia groazei n-a vrut sa ma duca, prin urmare am luat-o catinel pe trotuar si apoi trebuia sa coboram de pe trotuar, unde era o straduta, sa iesim de pe ea si trecand inainte prin deschizatura dintre sensuri sa facem linistiti stanga . a trecut al meu si ma astepta in capatul stradutei. sa trec si eu......bordura cam inalta.....dupa ce am asteptat sa treaca toate masinile (care veneau la distanta de cateva minute una de alta), dau sa cobor de pe bordura, inalta a dracu, imi fortez si piciorul, ca sa nu cad, ca trebuia sa si intorc ca sa raman pe sensul meu de mers, dar am intors cam in larg, tocmai intra pe straduta o masina, si la oprire pentru asigurarea de traversare a bulevardului am depasit putin pozitia prietenului meu. eram ca-n scrisoare a III-a a lui eminovici: si abea depasi bau-bau-ul/ ce mai freamat, ce mai replici....”. sa stiti ca bau-bau-ul din poveste nu este asa de scarry. nu l-ati vazut pe al meu . deja nu-mi mai era frica nici de gramada de “carne” cu care simteam cum mi se umple frigiderul de la ceilalti participanti la trafic, nici ca da vreunul peste mine, ba chiar in acest caz m-as fi ridicat de jos si cu lacrimi in ochi m-as fi dus sa-i multumesc ca in loc sa-mi mai iau omor eu de la al meu, si-ar fi luat respectivul. eh, si atunci si nervul meu, cu o ultima resursa de sfortare, a decedat. mai ales ca tot drumul ba claxon sa vin langa el, ba „paule” si gesticulari demne de aripa fara speranta de la spitalul 9, ba racnete pe care tarzan ar fi fost chiar invidios.....am ajuns (nu mai conteaza cum) pe partea cealalta. am pus mobra pe cric, am luat si eu „paula” la rost si in seara respectiva nu m-am mai urcat pe ea . a ramas in zona pana a doua zi cand a venit al meu sa o recupereze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu